Cuviosul Paisie Velicicovski a fost staret la Secu de la 14 octombrie 1775 pana la 15 august 1779. Sa nascut in orasul Poltava din Ucraina, la 21 decembrie 1722. Este al unsprezecelea copil din cei doisprezece ai preotului Ioan, slujitor la Catedrala Uspenia din aceasi localitate, si al sotiei sale Irina, care sa calugarit spre sfarsitul vietii la Manastirea Procov din Poltava, primind numele de Iuliana. Din frageda copilarie sa dovedit a fi inclinat spre viata calugareasca, fiind dornic de singuratate, tacut, linistit, bland, serios si evlavios. Dupa aproape cinci ani de studii la Academia Teologica din Kiev, infiintata de mitropolitul de neam roman Sfantul Petru Movila, manat fiind de dorinta lui sufleteasca de a face parte din cinul monahal, incepe sa mearga pe la diferite manastiri din Ucraina, din Moldova si din Tara Romaneasca, dupa care va pleca la Muntele Athos unde, in anul 1750, va fi calugarit de catre Sf. Vasile de la Poiana Marului, pe care il cunostea din Tara Romaneasca. In 1763 paraseste Athosul pentru a reveni in Tarile Romane, stabilinduse mai intai la Schitul Varzaresti din Ramnicul Sarat, apoi la Dragomirna, dar aici nu va sta mult timp, intrucat Bucovina va fi ocupata de austrieci in anul 1775. Cuviosul Paisie este obligat sa paraseasca Dragomirna si vine la Secu, cu incuviintarea Mitropolitului Gavriil Calimachi si a domnitorului Grigorie Ghica. Asezarea pitoreasca si linistea de aici au produs asupra cuviosului si a ucenicilor sai o impresie atat de puternica, incat la 1779, cand primeste scrisoare din partea domnitorului Moldovei si a boierilor tarii, prin care i se cerea sa fie staret al Manastirii Neamt, el refuza. In cele din urma insa accepta si, astfel, cu o parte din calugari, se muta la Neamt.

Cuviosul Paisie a trecut la cele vesnice la 15 noiembrie 1794, in varsta de 72 de ani, si a fost ingropat in biserica mare a Manastirii Neamt, unde i se vede si astazi mormantul. In anul 1992 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat trecerea in randul sfintilor a Cuviosului Paisie.

Datorita invataturilor Cuviosului Paisie, in cultura romaneasca apare si se dezvolta, in aceasta perioada, o miscare de renastere a vietii monastice, de reasezare a ei in spiritul traditiei athonite, pe baza unei mai bune cunoasteri a invataturilor patristice si a transpunerii lor riguroase in practica. In obstea paisiana a functionat o adevarata scoala de traducatori din limba greaca in limba romana si slavorusa, astfel incat textele patristice au fost traduse in limba poporului si sau raspandit in diverse centre de cultura din Moldova si Tara Romaneasca.

Astfel, prin personalitatile bisericesti care au crescut si sau format aici, Manastirea Secu a constituit un factor activ atat in dezvoltare vechii culturi romanesti, cat si a vietii duhovnicesti.