Biserica mare a Mănăstirii Secu

Publicat

Din complexul arhitectural al Manastirii Secu un interes aparte suscita, fara indoiala, biserica cu hramul „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul”, ce se praznuieste pe data de 29 august.

Din complexul arhitectural al Manastirii Secu un interes aparte suscita, fara indoiala, biserica cu hramul „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul”, ce se praznuieste pe data de 29 august.

Biserica, cu vadite influente muntenesti, a fost construita din piatra si caramida, de catre o echipa de mesteri locali si munteni. Intre anii 1812-1818 biserica a fost extinsa, prilej cu care sa construit si a doua turla. De-a lungul vremurilor, biserica a suferit multe modificari, stilul muntenesc amestecandu-se cu cel moldovenesc.

Pe peretele de sud se afla pisania bisericii, scrisa in limba slavona, deasupra careia este zugravita o icoana in stil bizantin, infatisandui, in dreapta, pe Domnul Hristos ca arhiereu sezand pe tron si pe Maica Domnului imbracata ca o imparateasa bizantina, in stanga pe Sfantul Ioan Botezatorul, imbracat ca si ascetii din vechime, iar in partea de jos gasim pe Sfintii profeti Zaharia si Aron. Aceasta icoana, denumita „Deisis”, este originala si a fost pictata in anul 1602.

Constructie in plan triconc, de proportii apreciabile, cu o inaltime a peretilor de 9,5 m si o lungime pe axul longitudinal de aproximativ 30 de m, prin plastica decorativa a fatadelor, acest locas se incadreaza in orientarea noua a arhitecturii moldovenesti de la sfarsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui urmator. Fatadele bisericii sunt impartite in doua registre, printrun brau de origine munteana, format din doua siruri de caramizi dispuse in forma de zimti. Singurul element de plastica decorativa comun ambelor registre il constituie arcaturile plate, cu arhivolte reintrate fata de suprafata zidurilor si sprijinite pe pilastri ingusti, realizati prin adancirea spatiilor laterale sub forma unor nise. Numarul arcadelor din registrul superior este aproximativ dublu fata de cel al registrului de jos. Biserica nu are soclul profilat, in schimb este inconjurata de o cornisa proeminenta, alcatuita din siruri de caramizi asezate fie normal, fie in zimti.

Cele doua turle ale ei, cu cate opt fete, se reazema pe cate doua baze: prima patrata, iar a doua octogonala. Si aici, ca si pe fatade, elementul decorativ esential il formeaza arcaturile plate si cornisele de aceeasi factura, asezate sub streasine.

In interior, biserica infatiseaza suita completa a incaperilor cu care se amplificase treptat planul triconc al primelor biserici moldovenesti: pridvor, pronaos, incaperea mormintelor, naos, altar si proscomidiar. Pridvorasul, care fusese adaugat ulterior constructiei, a fost inlaturat cu prilejul lucrarilor de restaurare efectuate in a doua jumatate a secolului XX. Restauratorii au inlaturat, de asemenea, si diaconiconul care facea nota discordanta cu arhitectura de ansamblu a cladirii.

Pridvorul este o mica incapere luminata doar de o fereastra, sapata in peretele de sud, in locul usii de altadata. Pe pereti sunt zugravite scene reprezentand Judecata de Apoi, aducerea Moastelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, tabloul votiv al ctitorilor Nestor si Mitrofana Ureche, precum si tablouri infatisandul pe domnitorul Ieremia Movila alaturi de Doamna Maria, pe Sfantul Paisie Velicicovski si pe Mitropolitul Veniamin Costachi.

Pronaosul, de forma unui patrat, este luminat printro fereastra larga, dispusa, ca si in cazul pridvorului, pe peretele de sud. Deasupra se inalta o turla spatioasa, cu ferestre in axe. Cilindrul turlei, marginit la ambele capete de siruri de caramizi asezate in zimti, nu se sprijina insa pe sistemul celor patru arce piezise, tipic moldovenesti, ci direct pe arcurile mari, in consola, alipite peretilor.

Incaperea mormintelor, luminata de doua ferestre laterale, are o calota minuscula, sprijinita pe arcuri oblice. Aici sunt prezente mormintele ctitorilor: in dreapta, cel al lui Nestor Ureche († 1617) iar in stanga, mormantul sotiei sale, Mitrofana († 1633), sapate in firidele arcuite ce au zugravite, in stilul bizantin propriu picturilor de la 1602, scene din Vechiul Testament: „Sfanta Treime -Cina de la Stejarul Mamvri” si „Sanul Patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob”.

Naosul, cu cele doua abside ale sale, fiecare avand cate o fereastra la mijloc, repeta sistemul de boltire folosit in pronaos. Intre camera mormintelor si naos exista astazi un simplu arc transversal, datorat, desigur, unei interventii ulterioare, caci la origine nu putea fi aici decat un zid de piatra, cu usa la mijloc sau, poate, acea inovatie introdusa mai intai la biserica Manastirii Galata: coloane menite sa sustina arcadele.

Peretii pronaosului si naosului sunt impodobiti cu scene din vietile sfintilor din calendar, cu evenimente importante din viata Bisericii, cum ar fi, de pilda, Sinoadele ecumenice, dar si chipuri de ierarhi si cuviosi. De asemenea, absidele stranelor sunt zugravite cu scene din viata Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli.

Altarul are forma unei abside alungite, cu o fereastra spre rasarit si o bolta in semicalota deasupra, de la care se face trecerea, printro simpla retragere, la nivelul de sustinere al tamburului turlei din naos. Si altarul este impodobit cu picturi, reprezentand atat figuri de sfinti, mari dascali ai lumii si ierarhi, cat si scene din viata Maicii Domnului si a Mantuitorului.

Citește alte articole despre: